|
Vă invit să clicați aici, ca să vedeți un "tabel" interesant: |
SAIT, MAUS, CLIC etc.1 |
Cuvîntul a suscitat discuții, ironii, bășcălie și merită o scurtă discuție.
Mai întîi, trebuie să spun că nici măcar nu sunt un original,
un "pionier": căutînd, în seara de 26 oct. 2003, cuvîntul "sait" cu motorul de
căutare Google, rezultatul au fost nu mai puțin de 610 apariții (în 24
martie 2004, aceeași căutare a dat 1110 apariții; în august 2005, peste
6100; în martie 2006, peste 12.300). Este, la ora actuală, grafierea cea mai rezonabilă. Mi se pare în ordinea
firii. De ce? Pentru că a devenit un cuvînt uzual și nu are sens să utilizăm un
xenism
(idiotism, barbarism)
pentru o noțiune atît de obișnuită. Unii au pledat pentru "sit"; acesta există
deja2, cu sensul din arheologie,
urbanism, geografie, peisagistică etc.; pentru Internet, nu a prins. Este însă
inadmisibil ca o limbă vie și civilizată să nu-și croiască propriile cuvinte
pentru chestiuni care sunt pe buzele tuturor3.
Și mai acut se află în această situație cuvîntul "compiuter". Mi-am pus și pun
și celor care-l ironizează gratuit următoarea întrebare: ce
fel de cuvînt este
cuvîntul "computer"? Dacă
e un cuvînt englezesc, e o sfidare pentru limba română ca în 2003 să nu
aibă încă un termen propriu pentru acest instrument arhi-uzual. Suntem, totuși,
un popor european, nu tribul Mumbo-Iumbo.
Dacă e un cuvînt românesc, e de
neînțeles de ce trebuie scris altfel decît îl pronunță milioane de oameni,
conform regulilor banale ale limbii române. Nu scriem "off-side", ci ofsaid; nu scriem "goal", ci gol; nu scriem "match", ci meci; nu "pull-over", ci pulover; nu "trench"(-coat), ci trenci;
nu "jame", ci gem etc. Nu spunem "London",
ci Londra; nu "Marseille", ci Marsilia; nu "Mascva",
ci Moscova. Vreau, deci, să reamintesc că româna are capacitatea de a adapta
vocabulele trebuincioase, de a și le însuși. Cîteva exemple, din zeci
posibile,
le aveți și în imaginile alăturate: businessman→bisnismen
(Adevărul din 22 oct. 2003); bodyguard→badigard
(Adev. din 8 iul. 2004); show→șou (Adev. din 23 oct. 2004); board→bord
(Gîndul din 19 sept. 2005);
homeless→homles, ~și (Gîndul din 3 mar. 2006),
sex-appeal→sexapil (NDULR, 2006, s.v.). Xenismele rămîn pentru zona marginală sau de elită.
Atunci, care ar fi problema să adaptăm o dată acest cuvînt și să încetăm a
opera, ca niște milogi, cu termeni de împrumut, în situații în care nu e cîtuși
de puțin necesar?! E absurd să considerăm că homleși e în ordine, iar
sait, nu.
Maus (chiar dacă mai apare scris, ici-colo, mouse,
din ignoranță, inerție sau snobism) s-a stabilizat în forma firească: "Șoarecele
de comp(i)uter se numește în engleză the mouse, mausul în
română, die Maus în germană, la souris în franceză" (Ioana
Pârvulescu, Gris souris, în România literară, nr. 29, 2 aug.
2005). Cuvîntul a pătruns deja și în dicționare: iată un fragment din lucrarea
Mic dicționar de termeni internaționali intrați în uzul limbii române, de
Mihaela Marinescu și Marius Popa, Ed. Vremea, Buc., 2007, p.98.
Cît despre "a clica", mi se pare că nici nu încape discuție. Orice altă formă (a
executa clic/click, a da clic/click, a face clic/click) mi se pare inferioară,
pentru că în locul unui verb simplu și firesc, se propun locuțiuni greoaie,
neadecvate. Așa cum spunem "a parca", "a testa", "a printa" etc., vom spune, e
cert, și "a clica"4.
Italienii au verbul din 1989: "În recentul De Mauro. Il
dizionario della lingua italiana (Milano, Paravia, Mondadori, 2000), sînt
înregistrate (...) clic (...) si verbul cliccare, cu o primă
atestare în 1989" (Rodica Zafiu, "A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"...
România literară nr. 7, 21 februarie 2001).
___________________________
1)
După redactarea
primei forme a
acestui text, am descoperit, într-o lucrare recentă, scrisă de
un cercetător tînăr (sub 30 de ani) - e vorba de cartea Optimizarea paginilor
Web (Ed. Polirom, Iași, 2003) a d-lui Călin Ioan Acu - folosirea
constantă a termenului navigator în loc de browser.
E o sugestie de luat în seamă.
2)
Vezi și articolul Rodicăi Zafiu, Situl, saitul..., din România
literară, 23 mai 2001.
3)
4) Vezi și articolul Rodicăi Zafiu, "A da click", din
România literară, 3, 28 ian. 2004.
George PRUTEANU |
|